29.11.2005

 

 

comunicaT al preşedintelui alma mater

 

     Stimaţi colegi,

 

     La capătul a trei săptămâni tensionate de aşteptare ca dialogul şi negocierea cu Guvernul României să aibă un rezultat mulţumitor, timp în care mişcarea sindicală din învăţământ şi-a dovedit maturitatea şi unitatea, suspendăm greva şi ne întoarcem la catedre cu sentimentul că, deşi nu am câştigat decât un 11,83% la salarizare, am realizat ceva mult mai important.

      Am dovedit ţării întregi că am luptat pentru alinierea învăţământului românesc la standarde europene de finanţare, nu numai pentru ridicarea salariilor noastre la costurile vieţii impuse de economia în tranziţie într-o ţară ce urmează să fie integrată în Uniunea Europeană.

      La finalul grevei am înţeles că motivele pentru care nu ni s-au satisfăcut multe din revendicările noastre se datorează fragilităţii echilibrului bugetar din economia românească, precum şi faptului că în aşteptarea “raportului de ţară” nu putem depăşi un deficit bugetar de 0,5% din PIB. Aceste lucruri nu scuză însă Guvernul României pentru faptul că nu execută, financiar, marii datornici la bugetul statului, reeşalonându-le datorii de mii de miliarde până la “paştele cailor”.

      Prin protestul nostru prelungit şi îndârjit am adus în conştiinţa întregii ţări importanţa unui sistem educaţional de calitate, atât din punct de vedere al infrastructurii, cât şi din punct de vedere al motivării cadrului didactic pentru meseria sa, care de fapt este mai mult o “vocaţie” decât o “meserie”.

      Am dovedit guvernanţilor, indiferent de partidul din care fac parte, că sindicatele din învăţământ sunt o forţă acţionând unitar, dar am dovedit şi României faptul că avem o înaltă conştiinţă civică şi profesională ce nu ne-a permis să mai prelungim protestul nostru.

      Recunoaştem că marele câştig al acestei greve a fost cimentarea unităţii sindicale din învăţământ, în ciuda încercărilor făcute, prin diverse mijloace, de a fi dezbinaţi sau denigraţi în faţa opiniei publice.

      Mulţumesc, şi pe această cale, tuturor participanţilor la grevă, precum şi celor care ne-au sprijinit moral, studenţi şi părinţi, care au înţeles acţiunile şi cererile noastre.

      Mulţumesc totodată şi mass-mediei, scrise, vorbite sau televizate, care a fost tot timpul alături de noi, prezentând corect şi fără “interpretări” adevărul şi calvarul acestor trei săptămâni.

      Mulţumesc personalului nedidactic care, în ciuda faptului că nu a obţinut ce aştepta, a înţeles că această grevă nu mai putea continua.

      Mulţumesc colegilor care, dintr-un spirit de sacrificiu greu de înţeles într-o ţară guvernată de egoism, au recurs la forma supremă de protest, “greva foamei”, ceea ce a dat şi dimensiuni dramatice mişcării noastre sindicale.

 

Răzvan C. Bobulescu