ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Proiect

LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR

 

 

 

 

 

 

Data

 

02.09.2007

Emitent

Secretariatul de Stat pentru Învăţământ Superior

 

 

 

 


 

STRUCTURA

Partea I       Organizarea învăţământului superior. 3

Capitolul 1.       Dispoziţii generale. 3

Capitolul 2.       Atribuţiile statului în conducerea învăţământului superior 4

Capitolul 3.       Principii şi obiective. 6

Capitolul 4.       Statul juridic al universităţilor 9

Capitolul 5.           Structurile componente ale sistemului naţional de învăţământ superior şi organizarea lor 11

Capitolul 6.       Comunitatea universitară. 13

Capitolul 7.       Programele de studii universitare. 22

Partea II     Conducerea învăţământului superior. 29

Capitolul 8.       Conducerea universităţii 29

Capitolul 9.       Organismele naţionale ale învăţământului superior 34

Partea III    Finanţarea învăţământului superior. 35

Partea IV    Managementul financiar şi contabil al universităţii 39

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Partea I                Organizarea învăţământului superior

Capitolul 1. Dispoziţii generale

Articolul 1.      

(1)                 Prezenta lege reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea învăţământului superior din România.

(2)                 Învăţământul superior trebuie să fie independent de ideologii, religii şi doctrine politice şi să fie organizat în conformitate cu valorile universale fundamentale şi cu tradiţiile naţionale.

(3)                 În învăţământul superior nu sunt admise restricţii sau privilegii determinate de vârstă, naţionalitate, apartenenţă etnică, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, cu excepţia celor expres prevăzute de lege.

(4)                 În România învăţământul constituie o prioritate naţională fiindu-i alocat un procent minim de 6% din Produsul intern Brut.

(5)                 Învăţământul superior de stat este gratuit în condiţiile legii.

(6)                 Învăţământul superior se poate organiza doar în instituţii care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(7)                 Sistemul naţional de învăţământ superior este compus din universităţi publice sau private care au caracter non-profit, sunt apolitice şi promovează învăţământul şi cercetarea ca bunuri publice.

(8)                 Obiectivul strategic al sistemului naţional de învăţământ superior este să coordoneze, să controleze, să dezvolte  şi să conducă asigurarea unei înalte calităţi a educaţiei de nivel universitar şi postuniversitar.

(9)                 Universităţile vor acorda diplome de absolvire, suplimente de diplomă, certificate de calificare profesională şi alte documente de studii al căror format şi conţinut sunt stabilite prin hotărâre a guvernului.

(10)             Actele de studii sunt recunoscute de către stat numai în cazul în care programele de învăţământ au fost iniţiate, derulate şi finalizate în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Capitolul 2. Atribuţiile statului în domeniul învăţământului superior

Articolul 2.      

Statul creează condiţiile pentru continua modernizare a învăţământului superior prin:

a)         elaborarea şi punerea în aplicare a strategiei şi politicilor naţionale în domeniul învăţământului superior şi garantarea libertăţii academice şi a autonomiei universitare;

b)        urmărirea asigurării calităţii programelor de studii în conformitate cu legislaţia în vigoare;

c)         finanţarea programelor de studii în conformitate cu strategia naţională în domeniul învăţământului superior;

d)        acordarea unor granturi de studii şi a altor forme de sprijin pentru studenţi al căror nivel minim şi condiţii de alocare sunt stabilite prin hotărâre de guvern;

e)         reglementarea condiţiilor în care se desfăşoară procesul de asigurare a calităţii programelor de studii;

f)          determinarea condiţiilor în care se realizează recunoaşterea actelor de studii emise de universităţi;

g)         garantarea dreptului la libera asociere a membrilor comunităţii universitare.

Articolul 3.      

Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

Articolul 4.      

(1)                 Parlamentul va decide cu privire la:

a)         înfiinţarea, transformarea, schimbarea denumirii sau desfiinţarea universităţilor;

b)        bugetul anual alocat învăţământului superior prin aprobarea legii bugetului de stat.

(2)                 Parlamentul poate decide desfiinţarea unei universităţi:

a)         atunci când universitatea încalcă obligaţiile stabilite prin prezenta lege sau prin alte acte normative;

b)        atunci când universitatea primeşte doi ani consecutivi refuzul de acreditare sau nu a obţinut acreditarea în perioada stabilită prin legislaţia în vigoare;

c)         la cererea fondatorilor în cazul universităţilor private;

d)        la propunerea guvernului pentru universităţile publice;

Articolul 5.      

Guvernul României va decide cu privire la:

a)         aprobarea liniilor strategice ale politicii naţionale în domeniul învăţământului superior;

b)        propunerea de înfiinţare, transformare, schimbarea denumirii sau desfiinţarea universităţilor;

c)         aprobarea cadrului naţional al calificărilor oferite de către universităţi;

d)        aprobarea condiţiilor în care se pot oferi programe de studii pentru profesiile reglementate sau programe de învăţământ la distanţă;

e)         aprobarea anuală a numărului de grant-uri de studii şi a tipurilor de fonduri care se finanţează de la bugetul de stat;

f)          aprobarea condiţiilor pentru recunoaşterea creditelor transferabile şi a calificărilor obţinute la universităţi din străinătate;

g)         aprobarea metodologiilor de evaluare, autorizare şi acreditare a programelor de studii;

h)         reprezentarea valorilor sistemului naţional de învăţământ superior în relaţia cu alte state şi organizaţii internaţionale şi încheierea de acorduri internaţionale în acest domeniu.

Articolul 6.      

(1)                 Organismul de stat care elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului superior este Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

(2)                 Atribuţiile Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului sunt:

a)         propune Guvernului înfiinţarea, transformarea, sau desfiinţarea universităţilor;

b)        organizează şi menţine un sistem informaţional naţional bazat pe: un registru naţional al universităţilor, facultăţilor şi programelor de studii oferite de acestea; un registru naţional al personalului didactic şi de cercetare titular şi asociat; un registru naţional al persoanelor cuprinde în programele de studii universitare; un registru naţional al actelor de studii eliberate de către universităţi;

c)         organizează recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii obţinute de persoanele care au studiat la universităţi din străinătate;

d)        elaborează, coordonează şi aplică politica naţională în domeniul învăţământului superior;

e)         elaborează studii de diagnoză şi prognoză în domeniul restructurării şi modernizării învăţământului superior şi contribuie la perfecţionarea cadrului legislativ aferent;

f)          răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ superior pe baza standardelor naţionale adoptate în conformitate cu standardele internaţionale în domeniu;

Capitolul 3. Principii şi obiective

Articolul 7.      

(1)                  Universitatea este o instituţie de învăţământ superior care:

a)         dispune de personal didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ în numărul şi nivelul de calificare în conformitate cu prevederile legale privind criteriile de evaluare, autorizare şi acreditare;

b)        dispune de baza materială care permite desfăşurarea programelor de studii în conformitate cu reglementările legale privind asigurarea calităţii în învăţământul superior;

c)         dispune de potenţialul ştiinţific, artistic şi de creaţie şi dezvoltă prin propriile activităţi sferele de bază ale educaţiei, ştiinţei şi culturii;

d)        menţine contacte internaţionale în procesul de educaţie, cercetare ştiinţifică şi creaţie artistică;

(2)                Universitatea are ca misiune crearea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii. În acest sens, ea promovează învăţarea, predarea, cercetarea şi creaţia, în domeniile ştiinţelor, tehnologiilor, artelor şi sportului, şi contribuie la dezvoltarea cunoaşterii şi culturii umane astfel încât să asigure dezvoltarea personală a beneficiarului, bunăstarea societăţii şi a comunităţilor.

(3)                  În domeniul învăţământului, universitatea conferă calificări relevante pe piaţa muncii.

(4)                  Misiunea asumată de universitate este predominant orientată spre cercetare sau creaţie, predominant orientată spre oferirea de programe de studii sau în mod echilibrat spre ambele. Conducerea, finanţarea, funcţionarea şi evaluarea calităţii activităţilor dintr-o universitate sunt în mod corespunzător adaptate misiunii asumate.

(5)                 Pentru a răspunde cerinţelor multiple ale persoanelor, comunităţilor şi societăţii în ansamblul său, în termenii organizării, conducerii şi funcţionării eficiente, universităţile sunt autonome şi sunt responsabile de managementul propriu.

(6)                 Membrii comunităţii universitare sunt: studenţii, personalul didactic, personalul de cercetare, personalul auxiliar şi personalul tehnic şi administrativ.

(7)                 În realizarea misiunii asumate, universitatea se orientează după următoarele principii:

 

a)         asigură libertatea academică în cercetarea ştiinţifică, în creaţia artistică, în predarea cursurilor şi în studiu şi învăţare;

b)        asigură participarea studenţilor la elaborarea şi luarea tuturor deciziilor care privesc asigurarea calităţii predării şi învăţării, organizarea studiilor şi condiţiile vieţii universitare;

c)         promovează valorile etice ale societăţii democratice;

d)        se integrează în spaţiul european al învăţământului superior şi în spaţiul european al cercetării;

e)         promovează mobilitatea naţională şi internaţională a membrilor comunităţii universitare;

f)          respectă egalitatea de şanse şi oportunităţi în învăţare şi cercetare, fără nicio discriminare;

Articolul 8.      

Universităţile , în realizarea misiunii lor asigură:

a)         o calitate cât mai bună a predării şi învăţării;

b)        producţia de cunoaştere, tehnologii sau creaţii artistice care contribuie la dezvoltarea personală a studenţilor şi la bunăstarea societăţilor şi comunităţilor;

c)         un învăţământ superior bazat pe cercetare ştiinţifică sau, respectiv, pe creaţie artistică şi performanţă sportivă;

d)        formarea studenţilor în calificări universitare care corespund unor cariere profesionale specifice economiei bazate pe cunoaştere şi societăţii bazate pe principii şi practici democratice;

e)         extinderea oportunităţilor pentru formarea şi dezvoltarea tinerilor universitari;

f)          condiţii adecvate de educaţie continuă pentru cei interesaţi;

g)         cooperarea naţională şi internaţională în domeniul cercetării şi al învăţământului superior de calitate;

h)         transferul cognitiv şi tehnologic care contribuie la dezvoltarea socială, economică şi culturală a comunităţilor şi regiunilor;

i)           respectarea drepturilor de proprietate intelectuală;

j)          dezvoltarea de relaţii cu absolvenţii;

k)        transparenţa managementului instituţional prin publicarea de informaţii privitoare la modul de realizare a principiilor şi valorilor menţionate în acest articol.

Articolul 9.      

(1)                 Universităţile beneficiază de autonomie ca expresie a libertăţii intelectuale la nivelul comunităţii universitate şi a naturii creative a proceselor de educaţie, cercetare şi creaţie artistică ca valori supreme.

(2)                 Autonomia universitară presupune libertatea academică, buna gestionare a propriilor activităţi şi inviolabilitatea teritoriului universităţii.

(3)                 Autonomia universitară se exercită în condiţii de deplină responsabilitate şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(4)                 Libertatea academică se manifestă în principal prin libertatea de asociere a membrilor comunităţii universitare. Fac obiectul libertăţii academice activităţile de predare, de efectuare a investigaţiilor ştiinţifice şi obţinerea de  performanţe în domeniul creaţiei ştiinţifice şi artistice.

(5)                 Pentru garantarea autonomiei universitare, universităţile vor dispune de Carta universitară care reflectă opţiunile comunităţii din instituţia de învăţământ superior şi este făcută cunoscută prin publicare, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi. Carta universitară  trebuie să se refere, în mod expres la:

a)         modalităţile de desemnare revocare a mandatelor tuturor structurilor şi organismelor de conducere ale universităţii şi al oricărui membru al acestora.în conformitate cu legislaţia în vigoare;

b)        situaţiile de conflict de interese şi incompatibilităţi, incluzând şi prevederea că în aceeaşi universitate nu pot ocupa simultan funcţii de conducere, la oricare nivel, rude de grad inclusiv patru şi afini;

c)         modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere şi sindicatele, asociaţile studenţeşti legal constituite;

d)        stabilirea independentă a personalului didactic, ştiinţific şi administrativ, a condiţiilor de acces şi desfăşurare a programelor de formare autorizate sau acreditate oferite de universitate;

e)         condiţiile de desfăşurare a concursurilor de selectare a personalului didactic şi de cercetare;

f)          d)  modul în care se reglementează protecţia resurselor universităţii.

g)         condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea in mod independent a destinaţiei acestora şi a condiţiilor  în care sunt utilizate;

h)         condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi actori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare;

i)           condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte universităţi sau alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale;

j)          modalităţile în care se pot construi, poseda şi folosi elementele aferente bazei materiale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice;

k)        modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională a universităţii, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi internaţionale;

Articolul 10.  

Autonomia universitară nu poate fi afectată, în nici-un fel,  prin:

a)         implicarea altor organisme sau instituţii cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege;

b)        accesul sau staţionarea unor servicii de securitate a statului fără consimţământul conducerii universităţii cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege;

c)         crearea şi funcţionarea unor organizaţii politice sau religioase în universitate;

d)        desfăşurarea unor activităţi  care afectează drepturile constituţionale ale membrilor comunităţii universitare;

Capitolul 4. Statutul juridic al universităţilor

Articolul 11.  

(1)                  Universităţile, publice sau private, au personalitate juridică şi sunt persoane juridice de interes naţional.

(2)                 Libertatea academică şi autonomia universitară sunt garantate de către stat .

(3)                 Universitatea este responsabilă în mod public pentru propriile activităţi.

(4)                 Universităţile publice sau private au patrimoniu propriu şi îl gestionează conform legii. După adoptarea prezentei legi, universităţile publice devin proprietare de drept ale propriului patrimoniu pe care îl vor gestiona conform legii.

(5)                 Toate instituţiile de învăţământ superior acreditate din sistemul naţional de învăţământ, precum şi cele care sunt autorizate să funcţioneze provizoriu se supun prevederilor prezentei legi.

(6)                 Universităţile publice sau private răspund în mod direct  faţă de autoritatea publică în privinţa respectării prevederilor legale în vigoare, a politicilor educaţionale şi ale cartei instituţionale proprii, precum şi în privinţa gestionării eficiente a fondurilor, în folosul predării, învăţării şi cercetării, indiferent de provenienţa acestora.

(7)                 Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa singure sau prin asociere  societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii, care să contribuie la creşterea performanţelor instituţiei respective în realizarea propriei misiuni şi să nu influenţeze negativ în nici un fel tematica cercetării şi calitatea predării sau a învăţării.

(8)                 Universităţile private se pot înfiinţa la iniţiativa, unor persoane, asociaţii sau fundaţii numite, în continuare „fondatori”.

(9)                 Fondatorii au dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile pe care le-au adus la fondarea universităţii.

(10)             Fondatorii îşi asumă responsabilitatea pentru întreaga activitate şi pentru managementul universităţii dacă decid să participe la acest proces.

(11)             La fiecare trei ani, ministrul educaţiei şi cercetării va prezenta Parlamentului un raport. Acest Raport se bazează pe rapoartele de performanţă ale universităţilor , privind starea sistemului naţional de învăţământ superior şi strategia viitoare de dezvoltare a acestuia în context european şi global. Un astfel de raport trebuie să se referă la toate aspectele care privesc îndeplinirea misiunii instituţiei de învăţământ superior,  la starea finanţării învăţământului superior, starea calităţii predării şi cercetării, calitatea învăţării şi vieţii studenţilor, încadrarea cu personal de predare şi cercetare cu referire specială la tinerii universitari. Acest Raport va conţine şi o clasificare a universităţilor în funcţie de performanţele dovedite în procesul de educaţie şi cercetare ştiinţifică.

Capitolul 5. Structurile componente ale sistemului naţional de învăţământ superior şi organizarea lor

Articolul 12.  

(1)                 Sistemul naţional de învăţământ superior cuprinde toate universităţile publice sau private acreditate,. O instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze provizoriu, conform prevederilor legale în vigoare, devine parte a sistemului naţional de învăţământ superior numai după acreditare.    

(2)                 Sistemul naţional de învăţământ superior este parte componentă a Ariei Europene a Învăţământului Superior şi participă, prin reprezentanţii săi, la elaborarea  şi aplicarea politicilor specifice, precum şi la iniţierea şi dezvoltarea de programe comune de studii cu instituţii europene similare de învăţământ superior. Certificatele şi diplomele conferite în programele comune de studii sunt recunoscute naţional.

(3)                 O instituţie de învăţământ superior poate utiliza în titulatura sa termenul de universitate sau oricare alt termen echivalent cu acesta numai după conferirea statutului de acreditare. Titlul ce poate fi utilizat înainte de acreditare este de instituţie de învăţământ superior.

(4)                 O universitate acreditată care nu mai îndeplineşte standardele naţionale minime de calitate, în baza evaluării obiective efectuate de către o agenţie autorizată de lege, îşi pierde statutul de acreditare şi îşi încetează funcţionarea. Studenţii de la această instituţie sunt transferaţi la alte universităţi acreditate pe baza unui acord de transfer  şi în temeiul unui ordin emis de ministrul educaţiei şi cercetării în acest sens.

(5)                 Universităţile, publice sau private, pot participa la constituirea de consorţii pe baza unui contract de parteneriat încheiat în formă autentică. La constituirea unui consorţiu pot participa şi unităţi de cercetare-dezvoltare publice sau private.

(6)                 Consorţiul constituit pe baza unui contract de parteneriat între universităţi sau între acestea şi institute de cercetare-dezvoltare este de drept persoană juridică de utilitate publică.

(7)                 Contractul de parteneriat, ca act constitutiv al consorţiului, stabileşte obiectivele parteneriatului, domeniile de activitate şi cooperare, organele de conducere şi drepturile de proprietate, conform legislaţiei în vigoare.

Articolul 13.  

(1)                 Universităţile pot avea în structură facultăţi, departamente, catedre pentru organizarea predării şi cercetării; institute, centre sau laboratoare pentru organizarea cercetării; unităţi de proiectare, centre de consultanţă, clinici universitare, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii, parcuri ştiinţifice sau tehnologice, staţiuni experimentale sau alte entităţi pentru activităţi de transfer cognitiv şi tehnologic, precum şi alte structuri, care pot funcţiona pe baza unor statute proprii aprobate de senatul universitar.

(2)                În structura universităţilor pot funcţiona servicii tehnico - administrative.

(3)                 Universitatea poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi pe proiecte, unităţi de cercetare disciplinară sau interdisciplinară, ca unităţi distincte de venituri şi cheltuieli, având autonomie şi statute proprii, aprobate de senat.

Articolul 14.  

(1)                 Facultatea este unitatea componentă a universităţii care elaborează şi gestionează programele  de studiu. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor sau sportului.

(2)                Programele de studiu dintr-o facultate se supun cerinţelor de asigurare a calităţii şi acreditare conform legislaţiei în vigoare şi indicatorilor de performanţă asumaţi de universitate.

(3)                 Facultatea se înfiinţează, se divizează, se comasează sau se desfiinţează prin hotărâre a senatului universitar.

Articolul 15.  

(1)                 Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură producerea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii dintr-un domeniu sau mai multe de specialitate. Un departament funcţionează într-o facultate sau la nivelul universităţii.

(2)                Departamentul se înfiinţează, se divizează, se comasează sau se desfiinţează prin hotărâre a Senatului universitar.

(3)                Departamentul trebuie să asigure:

a)         oferte de predare flexibile şi concordante cu cerinţele programelor de studiu şi ale calificărilor academice şi profesionale dintr-o facultate sau mai multe din aceeaşi universitate;

b)        îndrumarea studenţilor pentru a obţine performanţe cât mai bune în învăţare şi în viitoarea carieră profesională;

c)         realizarea de cercetări performante în domeniul de specializare;

d)        transferuri cognitive şi tehnologice pentru formare continuă şi pentru dezvoltarea comunitară şi regională.

(4)                 Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii.

(5)                 Catedra este o unitate componentă a unui departament sau a unei facultăţi, fiind specializată într-o disciplină sau având un profil interdisciplinar.

(6)                 Facultăţile, departamentele sau catedrele funcţionează pe baza unor statute proprii, aprobate de Senatele universitare, cu respectarea Cartei universitare şi a legislaţiei în vigoare.

Articolul 16.  

Universităţile publice sau private pot înfiinţa şi alte structuri şi pot stabili modalităţi de management şi atribuţii ale funcţiilor de conducere fără a încălca libertatea academică.

Capitolul 6. Comunitatea universitară

Articolul 17.  

(1)                 Membrii comunităţii universitare sunt: studenţii, personalul didactic, personalul de cercetare, personalul auxiliar, personalul tehnic şi administrativ.

(2)                 Membrii comunităţii universitare stabilesc relaţii de colaborare pentru realizarea misiunii universităţii şi pentru promovarea identităţii şi prestigiului acesteia.

(3)                 În Carta universităţii sunt specificate în mod expres principiile şi metodele de management al personalului didactic şi de cercetare şi al personalului auxiliar şi administrativ.

(4)                 Membrii comunităţii universitare au dreptul să îşi constituie propriile structuri asociative care se autoadministrează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(5)                 Pentru managementul activităţii profesionale a studenţilor în instituţia de învăţământ superior se constituie un registru matricol unic care este integrat în registrul matricol naţional al studenţilor din România. Gestiunea registrului matricol instituţional  se face pe baza normelor prevăzute în Carta universităţii şi în concordanţă cu ordinele ministrului educaţiei şi cercetării.

Articolul 18.  

(1)                 Funcţiile didactice din instituţiile de învăţământ superior sunt: asistent universitar, lector universitar/şef de lucrări, conferenţiar universitar, profesor universitar .

(2)                 Funcţiile de cercetare din învăţământul superior sunt: asistent de cercetare, cercetător ştiinţific gradul II şi cercetător ştiinţific gradul I.

(3)                 Funcţiile didactice şi de cercetare se ocupă prin concurs. Universităţile pot angaja pe perioadă determinată, cu statut de asociat, personal didactic şi personal de cercetare, dacă persoanele angajate îndeplinesc condiţiile de studii şi calificare corespunzătoare funcţiei respective.

(4)                 Doctoranzii cu frecvenţă pot fi asistenţi universitari sau asistenţi de cercetare ai universităţii unde sunt doctoranzi.

(5)                 Personalul didactic şi de cercetare se pensionează la vârsta de 65 de ani. Profesorii universitari care au atins vârsta legală de pensionare, pot continua, potrivit legii, pe bază de contract pe perioadă determinată, unele activităţi didactice şi ştiinţifice. Aceştia sunt atestaţi în această funcţie de către senatele universitare în conformitate cu prevederile cartei universitare.

Articolul 19.  

(1)                 Angajarea pe o funcţie didactică sau pe o funcţie de cercetare se face, după adoptarea acestei legi, pe perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată.

(2)                 Contractul de angajare pe perioadă determinată cu membri ai personalului didactic şi de cercetare poate fi prelungit, în funcţie de rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de senatul instituţiei de învăţământ superior, precum şi în funcţie de nevoile de angajare ale instituţiei de învăţământ superior şi de resursele financiare ale instituţiei, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare.

(3)                 Angajarea pe perioadă nedeterminată se poate realiza numai prin concurs organizat de către instituţia de învăţământ superior, pentru funcţia didactică care corespunde postului didactic vacant sau creat prin transformare.

(4)                 Personalul didactic asociat poate fi angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată, în funcţie de resursele financiare disponibile.

(5)                 Personalul din unităţile de cercetare şi din unităţile care funcţionează ca unităţi distincte de venituri şi cheltuieli, asociate instituţiei de învăţământ superior, este angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată pe baza performanţelor în cercetare sau în activităţile specifice şi a resurselor financiare disponibile.

(6)                 Personalul auxiliar, tehnic şi administrativ din universitate este angajat de aceasta conform legislaţiei în vigoare.

(7)                 Persoana care a ocupat prin concurs un post didactic într-o instituţie de învăţământ superior poate să exercite o funcţie publică, respectiv: deputat, senator , membru  al Guvernului, îndeplinirea unor funcţii de specialitate în aparatul Parlamentului, al Preşedinţiei, al Guvernului, prefect, subprefect, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu judeţean, primar sau viceprimar, funcţie de îndrumare şi control din sistemul de învăţământ, cultură, tineret şi sport, fără aprobarea conducerii respectivei instituţii, cu obligaţia informării acesteia. Pe perioada exercitării funcţiei publice, persoana poate continua să îndeplinească sarcini didactice şi de cercetare minime şi să fie remunerată corespunzător sau poate solicita întreruperea îndeplinirii acestora pe o perioadă determinată şi are dreptul la rezervarea postului didactic. Pe perioada exercitării funcţiei publice, persoana nu poate ocupa funcţii de conducere în instituţia de învăţământ superior unde are postul didactic.

(8)                 Prevederile alin. (7) se aplică şi personalului didactic trimis în străinătate cu misiuni de stat, celor care lucrează în organisme internaţionale, precum şi însoţitorilor acestora, dacă sunt cadre didactice titulare.

(9)                 Personalul didactic titular, angajat pe o perioadă determinată sau nedeterminată şi solicitat în străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor acorduri, convenţii guvernamentale inter-universitare sau între instituţii, ori trimis pentru specializare, are dreptul la rezervarea postului pentru perioada respectivă.

Articolul 20.  

(1)                 Posturile didactice şi de cercetare din instituţiile de învăţământ superior se ocupă prin concurs, organizat de instituţiile de învăţământ superior,  în conformitate cu prevederile legale.

(2)                 La concurs se pot înscrie cetăţeni români sau străini. Dintre criteriile de acceptare a înscrierii la concurs sau de evaluare a candidaţilor sunt excluse cele care se referă la  vechime pe un post, precum şi cele care se referă la sex, etnie, apartenenţă politică sau religioasă.

(3)                 Senatul  instituţiei de învăţământ superior aprobă comisia de concurs pentru fiecare post vacant scos la concurs. Comisia este formată din cinci membri, dintre care cel puţin doi sunt din afara instituţiei de învăţământ superior, din ţară sau străinătate. Funcţia didactică a membrilor comisiei de concurs trebuie să fie cel puţin echivalentă cu funcţia didactică scoasă la concurs. Pot fi membri în comisiile de concurs persoanele care nu se află în conflict de interese. Pentru aceasta, fiecare membru al comisiei completează o declaraţie pe proprie răspundere, prin care precizează că nu are soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv dintre candidaţii care participă la concursul pentru ocuparea funcţiei didactice şi îşi asumă responsabilitatea pentru cele declarate.

(4)                 Concursul pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor universitar se organizează şi se validează de către senatul universităţii în baza unei metodologii naţionale adoptate prin hotărâre a guvernului.

(5)                 Rezultatele concursurilor  de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare sunt validate de senatul instituţiilor de învăţământ superior. Confirmarea titlurilor didactice şi de cercetare se face de către rector, prin decizie.

Articolul 21.  

La concursul pentru postul de asistent universitar se pot înscrie acele persoane care au minimum diplomă de master sau echivalent. Doctoranzii cu frecvenţă finanţaţi de la buget pot fi asistenţi universitari sau asistenţi de cercetare ai instituţiei unde sunt doctoranzi.

Articolul 22.  

La concursul pentru posturile de lector universitar/şef de lucrări, se pot înscrie acele persoane care au diplomă de doctor şi au performanţe în cercetare şi în învăţământ şi expertiză în practica domeniului. Performanţele sunt probate în conformitate cu criteriile naţionale privind asigurarea calităţii în învăţământul superior..    

Articolul 23.  

La concursul pentru postul de conferenţiar universitar sau profesor universitar se pot înscrie persoanele care au diplomă de doctor şi au performanţe confirmate la nivel naţional şi internaţional în cercetare, experienţă şi capacităţi de inovare pedagogică şi expertiză profesională în domeniul postului. Performanţele sunt probate în conformitate cu criteriile naţionale privind asigurarea calităţii în învăţământul superior..       

O persoană se poate înscrie la oricare dintre posturile didactice sau de cercetare dacă întruneşte cerinţele profesionale şi ştiinţifice stabilite de către universitatea organizatoare.

Articolul 24.  

Pentru merite deosebite obţinute în dezvoltarea învăţământului, cercetării ştiinţifice şi creaţiei artistice, senatul universitar poate acorda cetăţenilor români sau străini titlul de „doctor honoris causa”. Condiţiile de acordare şi drepturile dobândite se stabilesc prin Carte universitară în conformitate cu o metodologie naţională adoptată prin ordin al ministrului educaţiei.

Articolul 25.  

(1)                 În cadrul reglementărilor privind asigurarea calităţii programelor de studii, inclusiv în evaluarea externă a calităţii, sunt specificate standarde şi indicatori de performanţă referitoare la calitatea personalului didactic.

(2)                 Rezultatele şi performanţele activităţilor didactice şi de cercetare ale personalului didactic şi de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de maximum trei ani. Această evaluare se face pe baza unor criterii şi standarde şi în conformitate cu o metodologie aprobată şi aplicată de Senatul universităţii.

(3)                 Personalului didactic şi de cercetare este evaluat, în funcţie de  îndeplinirea misiunii corespunzătoare criteriilor şi standardelor de performanţă impuse de instituţia de învăţământ superior.

(4)                 Evaluarea de către studenţi este bligatorie iar rezultatele acesteia trebuie făcute publice de către conducerea universităţii.

Articolul 26.  

(1)                 În atribuţiile personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior intră:

a)         activităţi didactice de predare, activităţi tutoriale, de seminarizare şi lucrări de laborator, de instruire practică şi de evaluare, conform curriculei şi fişelor curriculare.

b)        activităţi de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, de proiectare şi creaţie artistică, după caz;

c)         activităţi de pregătire ştiinţifică şi metodică, alte activităţi în interesul învăţământului şi cercetării;

d)        activităţi de promovare la nivel naţional şi internaţional a valorilor profesionale, culturale şi ştiinţifice ale universităţii;

e)         activităţi de management şi administraţie universitară.

(2)                 Activităţile menţionate în alin. (1) sunt particularizate  prin fişa postului, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu contractul colectiv de muncă şi cu Carta universitară, la nivelul fiecărei componente a instituţiei de învăţământ superior.

(3)                 Alocarea numărului săptămânal de ore pe activităţi concrete şi salarizarea aferentă se stabilesc pe baza negocierii dintre persoana care urmează să le îndeplinească şi conducerea facultăţii sau a departamentului, ţinând cont de necesităţile realizării unor performanţe cât mai înalte în asigurarea calităţii activităţilor didactice, de cercetare şi pe baza criteriilor de eficienţă financiară.

(4)                 În acest proces de negociere, personalul poate solicita asistenţa de specialitate din partea sindicatului care funcţionează în universitate.

Articolul 27.  

(1)                 Fişele de post individualizate se încadrează la nivel de catedră sau de departament în statul de funcţii al catedrei, respectiv al departamentului.

(2)                 Statul de funcţii al catedrei, respectiv al departamentului, se întocmeşte pentru fiecare an universitar şi include posturile didactice şi de cercetare ocupate sau vacante în ordine ierarhică.

(3)                 Conducerea universităţii aprobă ştatele de funcţii înainte de începerea anului universitar şi răspunde de realizarea activităţilor specifice universităţi conform cu criteriile de performanţă din domeniul asigurării calităţii şi al eficienţei economice.

(4)                 Activităţile ce corespund posturilor vacante sau rezervate din statul de funcţii sunt îndeplinite conform legii de personal didactic sau de cercetare titular sau asociat cu contract de muncă pe perioadă determinată..

(5)                 Rezervarea posturilor didactice şi de cercetare şi întreruperea activităţii pe perioade determinate se aprobă de către conducerea instituţiei de învăţământ superior în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare.

Articolul 28.  

(1)                 Salarizarea din fonduri publice a personalului didactic şi de cercetare şi a celorlalte categorii de personal se face în conformitate cu prevederile legislaţiei privind salarizarea în sectorul public.

(2)                 Salarizarea din alte surse ale instituţiei de învăţământ superior a personalului didactic şi de cercetare şi a celorlalte categorii de personal se decide în baza autonomiei universitare în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare.

Articolul 29.  

Personalul din învăţământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din contractul colectiv de muncă pentru ramura învăţământ precum şi din legislaţia privind statutul personalului didactic din învăţământ.

Articolul 30.  

Protecţia drepturilor salariaţilor precum şi a drepturilor de proprietate intelectuală asupra creaţiei ştiinţifice, culturale sau artistice este garantată şi se asigură în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia specifică în vigoare.

Articolul 31.  

Membrii comunităţii universitare pot exprima liber opinii profesionale în spaţiul universitar, dacă acestea nu afectează prestigiul învăţământului superior şi demnitatea profesiei.

Articolul 32.  

(1)                 O persoană dobândeşte statutul de student şi de membru al unei comunităţi universitare în urma admiterii şi înmatriculării sale într-o universitate.

(2)                 Condiţiile de admitere trebuie făcute publice în fiecare an până la data de 31 martie.

(3)                 Admiterea la toate ciclurile de studii universitare se face prin concurs desfăşurat în conformitate cu metodologia proprie adoptată de senatul universitar.

(4)                 Candidaţii - laureaţi ai olimpiadelor profesionale internaţionale, medaliaţii la Jocurile Olimpice şi la campionatele mondiale sau europene – pot fi admişi fără concurs în condiţiile în care printre disciplinele de concurs corespund cu ramurile profesionale sau sportive la care au obţinut medaliile.

(5)                 Admiterea studenţilor cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai celor membre ale Spaţiului Economic European şi ai Elveţiei se face în aceleaşi condiţii ca şi pentru cetăţenii români.

(6)                 Un student poate obţine o singură dată finanţare de la buget pentru obţinerea unei calificări aferente unui ciclu de studii universitare.

Articolul 33.  

(1)                 Pentru admiterea ca student într-un program de studii universitare de licenţă este obligatorie diploma de bacalaureat sau o diplomă recunoscută oficial ca echivalentă cu aceasta.

(2)                 Pentru admiterea ca student într-un program de studii universitare de masterat este obligatorie diploma de licenţă sau o diplomă recunoscută oficial ca echivalentă cu aceasta.

(3)                 Pentru admiterea într-un program de studii universitare de doctorat este obligatorie o diplomă de master sau o diplomă recunoscută oficial ca echivalentă cu aceasta.

(4)                  Universitatea poate admite şi înmatricula într-un program de studii acel număr de studenţi pentru care sunt îndeplinite cerinţele privind asigurarea calităţii profesionale, ştiinţifice şi logistice în învăţământ. Capacitatea de şcolarizare este făcută publică de către rectorul instituţiei de învăţământ superior prin declaraţie pe proprie răspundere.

(5)                 Universitatea poate organiza admiterea într-un program de studii conform unei metodologii proprii anunţate pe parcursul primului semestru al fiecărui an universitar.

(6)                  În urma admiterii într-un program de studii, între student şi universitate se încheie un contract în care se specifică drepturile şi obligaţiile părţilor.

Articolul 34.  

(1)                 Pentru managementul activităţii profesionale a studenţilor, la nivelul  universităţii se constituie un registru matricol unic care este integrat în registrul matricol naţional al studenţilor din România.

(2)                 După înmatriculare, fiecărui student i se atribuie un număr matricol unic, din Registrul naţional cuprinzând numerele matricole, care este păstrat până la finalizarea integrală a fiecărui program de studiu urmat sau până la încheierea relaţiei contractuale cu universitatea.

(3)                 Gestiunea studenţilor şi a activităţilor educaţionale se face prin intermediul unor sisteme informatizate integrate care să asigure accesul studenţilor la informaţii de interes academic personal şi la cele publice.

(4)                 Registrul matricol naţional, registrele matricole ale universităţilor şi sistemele informatice aferente se vor elabora în termen de cel mult un an de la adoptarea prezentei legi.

Articolul 35. (Această parte va fi realizată prin consens de către organizaţiile studenţeşti şi remisă pentru discuţia de la Eforie)

(1)                 Studenţii au dreptul şi libertatea de a studia. Acestea se asigură prin:

a)         utilizarea tuturor facilităţilor didactice şi de cercetare relevante programului de studiu;

b)         libera alegere a traseelor curriculare, a disciplinelor şi a cadrelor didactice care predau acelaşi curs, cu respectarea reglementărilor instituţiei de învăţământ superior privitoare la creditele transferabile;

c)         posibilitatea de a studia simultan mai mult de un program de studii şi de a urma cursuri adiţionale în condiţiile stabilite prin regulamentele fiecărei universităţi.

d)        posibilitatea de a participa la activitatea de cercetare ştiinţifică universitară, cu garantarea drepturilor de proprietate intelectuală;

e)         posibilitatea de a alege şi a fi ales în structurile de conducere ale universităţii;

f)          posibilitatea de a se asocia în comunităţi profesionale, ştiinţifice, culturale sau sportive în vederea exprimării şi protejării intereselor proprii şi de a participa la organizaţii internaţionale a căror activitate nu contravine legislaţiei din România;

g)         dreptul de a se transfera la alte universităţi, facultăţi, programe sau cicluri de studii universitare în conformitate cu regulamentele universităţii la care este înmatriculat;

h)         întreruperea studiilor şi continuarea lor ulterioară în conformitate cu regulamentele universităţii;

i)           propunerea în mod independent sau alegerea dintre ofertele prezentate a temei tezei de licenţă, de master sau de doctorat;

j)          examinarea printr-o metodă alternativă atunci când suferă de o dizabilitate permanentă care face imposibilă prezentarea cunoştinţelor învăţate în maniera prescrisă iar metoda alternativă identificată nu limitează conţinutul sau standardele examinării;

k)        obţinerea diplomei de studii atunci când şi-au îndeplinit toate obligaţiile prevăzute în programul de studiu;

l)           formularea  de opinii şi evaluări cu privire la calitatea activităţilor didactice şi de cercetare;

m)       semnalarea către comisia de etică a universităţii a tuturor acţiunilor care încalcă principiile eticii universitare şi normele de conduită specifice comunităţii universitare.

(2)                 Studenţii au obligaţia de a respecta prevederile Cartei universitare şi a regulamentelor privind activitatea profesională, ştiinţifică şi de conduită morală.          

Capitolul 7. Programele de studii universitare

Articolul 36.  

(1)                 Universităţile au obligaţia să stabilească o structură a anului universitar care facilitează organizarea activităţilor didactice şi învăţarea individuală a studenţilor pentru obţinerea în mod succesiv şi progresiv a numărului minim de credite pentru fiecare program de studii.

(2)                 Proiectarea, organizarea si desfăşurarea activităţilor educaţionale, precum si normarea cadrelor didactice se fac ţinând cont de structura anului universitar şi de tipurile de activităţi programate în perioadele corespunzătoare cu respectarea prevederilor statutului personalului din învăţământ. .

(3)                 Senatul fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă Regulamentul privind activitatea profesionala a studenţilor precum şi calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor academice de studiu.

Articolul 37.  

(1)                 Programele de studii universitare sunt organizate în trei cicluri: studii universitare de licenţă, studii universitare de masterat, studii universitare de doctorat.

(2)                 Proiectarea curriculară în universităţi se realizează prin organizarea si structurarea programelor de studii compatibilizate cu cadrul european al calificărilor şi cu cadrul naţional al calificărilor.

(3)                 Programul de studii universitare reprezintă un set de unităţi curriculare de predare, învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare, astfel organizate şi planificate încât să conducă la obţinerea unei calificări universitare certificate de diploma de studii şi de suplimentul de diplomă. Programul de studii se particularizează prin setul de rezultate ale învăţării ce trebuie realizate pentru a obţine un număr specific de credite.

Articolul 38.  

(1)                 Programul de studii universitare pentru ciclul de licenţă oferă instruire academică sau artistică, respectiv sportivă, preliminară care califică studenţii pentru ocupaţii ce solicită aplicarea cunoaşterii şi a abilitaţilor profesionale. Finalizarea unui astfel de program de studii universitare se atestă prin conferirea diplomei de licenţă, menţionându-se şi domeniul de studii.

(2)                 Programul de studii universitare pentru ciclul de master completează sau aprofundează instruirea academică, artistică, respectiv sportivă, realizată la nivelul licenţei, punând accentul pe specializarea ştiinţifică sau profesională şi pe asimilarea unor abilităţi de cercetare. Finalizarea unui astfel de program de studii universitare se atestă prin conferirea diplomei de master, menţionându-se şi domeniul de specializare.

(3)                 Programul de studii universitare de doctorat dezvoltă capacităţile studenţilor de a întreprinde în mod independent şi creator proiecte academice si de cercetare, de dezvoltare a cunoaşterii şi tehnologie prin cercetare. Finalizarea unui astfel de program de studii universitare se atestă prin conferirea  diplomei de doctor, menţionându-se şi domeniul de specialitate.

(4)                 Diploma de licenţă şi diploma de master sunt însoţite obligatoriu de un supliment de diplomă elaborat în conformitate cu cerinţele naţionale şi europene în vigoare.

(5)                 Diplomele aferente ciclurilor de studii universitare şi suplimentele de diplomă sunt documente oficiale a căror falsificare este considerată infracţiune şi se pedepseşte conform legii.

(6)                 Ministerul şi universităţile au obligaţia de a ţine evidenţa tuturor actelor de studii emise pe baza unor regulamente proprii adoptate în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei legi.

(7)                 Domeniile de studiu şi alte cerinţe normative privind proiectarea curriculară a programelor de studii universitare de licenţă, master sau doctorat sunt aprobate, prin hotărâre de Guvern, cu cel puţin şase luni înainte de începerea anului universitar.

(8)                 Universităţile pot organiza numai programe de studii pentru care au obţinut acreditarea sau autorizarea de funcţionare provizorie şi pentru care menţin standardele legale privitoare la  asigurarea calităţii în învăţământul superior.            

Articolul 39.  

(1)                 Programele de studii universitare sunt organizate cu frecvenţă sau la distanţă, cu acelaşi număr de credite şi conduc la diplome universitare echivalente academic.

(2)                 Universităţile pot oferi programe de studii pentru educaţie continuă şi  activităţi de cercetare de tip postdoctoral.

Articolul 40.  

Prin programele de studii universitare se planifică şi se organizează volumul de muncă specific activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi evaluare în termenii creditelor de studii.

Articolul 41.  

(1)                 Sistemul creditelor de studii este un sistem de gestiune a programelor de studii şi a traseelor individualizate de pregătire, asigurând o corectă dimensionare a volumului de muncă a studenţilor şi o planificare explicită şi realistă a obiectivelor instruirii.

(2)                 Sistemul de acumulare şi transfer al creditelor de studii se organizează ca sistem naţional şi trebuie să fie compatibil cu Sistemul European al Creditelor Transferabile.

(3)                 Ministerul va elabora o metodologie de aplicare a sistemului naţional al creditelor de studii care cuprinde definiţiile, convenţiile şi instrumentele sistemului şi se aprobă prin hotărâre a guvernului.

(4)                 Universităţile au obligaţia să elaboreze regulamente proprii pentru implementarea sistemului de credite transferabile accentuând transferabilitatea creditelor intra-domeniu si extra-domeniu.

(5)                 Universităţile pot dezvolta programe de studii cu o concepţie modularizată care să permită accesul studenţilor la nivele diferite de calificare si certificare profesională.

Articolul 42.  

(1)                 În conformitate cu standardele naţionale privind asigurarea calităţii în învăţământul superior universităţile descriu în mod distinct în regulamentele instituţionale proprii:

a)         Proiectarea curriculară pe baza sistemului de credite;

b)        Reguli de alocare a creditelor de studiu;

c)         Regulile proprii de gestiune a şcolarităţii care se bazează pe sistemul de credite;

d)        Fişele curriculare ale programelor de studii şi ale disciplinelor.

(2)                 Procedura de alocare a creditelor de studii se fundamentează pe analiza si valorizarea următoarelor tipuri de activităţi academice care devin indicatori pentru cuantificarea volumului de muncă intelectuală a unui student la o disciplină de studiu: participarea la activităţi educaţionale de curs, seminar, lucrări practice sau lucrări de laborator, studiul notelor de curs, studiul după manual sau suport de curs, studiul bibliografiei minimale indicate, documentare suplimentară la bibliotecă, activitate specifică de pregătire pentru seminar sau laborator, realizare de teme, eseuri, referate, traduceri, proiecte, activităţi de practică profesională şi realizarea de rapoarte, pregătire lucrări de control, pregătirea de prezentări orale, pregătirea examinărilor finale, consultaţii, documentare de teren, documentare pe internet si altele similare.

(3)                 Unitatea de măsură a intervalelor academice de studiu este semestrul. Cantitatea de muncă intelectuală individuală a unui student, corespunzătoare unui semestru corespunde cu minimum 30 de credite de studiu.

(4)                 Programele de studii universitare aferente ciclului de studii universitare de licenţă solicită un volum de muncă individuală echivalentă cu 180-240 de credite obligatorii. Durata programelor de studii universitare de licenţă pe domenii de specializare se stabileşte la propunerea ministerului educaţiei şi se aprobă prin hotărâre a guvernului.

(5)                 Programele aferente ciclului de studii universitare de masterat solicită un volum de muncă individuală de minimum 60 şi maximum 120 de credite obligatorii. Durata programelor de studii universitare de master pe domenii de specializare se stabileşte la propunerea ministerului educaţiei şi se aprobă prin hotărâre a guvernului.

(6)                 Numărul de credite de studii aferente ciclului de studii universitare de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniul ştiinţific, cultural sau artistic.

(7)                 Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de masterat corespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studiu transferabile.

(8)                 Pentru profesiile reglementate în Uniunea Europeana prin norme speciale privind condiţiile de studiu, se aplică reglementările legale în vigoare.      

(9)                 Fiecare ciclu de studii este delimitat de celelalte prin proceduri distincte de admitere, de absolvire, de certificare şi de nivel de calificare.

Articolul 43.  

(1)                 Documentele curriculare în care este prezentat un program de studii sunt curricullum şi fişele curiculare.

(2)                 Curriculumul unui program de studii include:

a)         calificarea la care conduce programul respectiv de studii;

b)        competenţele conferite de programul de studii;

c)         disciplinele de învăţământ, numărul de credite alocate lor, numărul semestrial de ore de curs, de seminar, de laborator sau de proiect.

d)        succesiunea disciplinelor şi a formelor de evaluare pe parcursul studiilor;examenului de finalizare a unui program de studii;  

(3)                 Construcţia curriculei trebuie să respecte statutul ştiinţific al domeniului în ceea ce priveşte componenta teoretică şi cea practic – aplicativă pentru respectivul program de studiu si să o valorizeze pe aceasta din urmă în mod corespunzător.

(4)                 In raport cu calificarea conferită de programul de studii, disciplinele din curricula pot fi obligatorii, opţionale sau facultative. 

(5)                 Programul de studii universitare se finalizează, după caz, cu lucrare de licenţă, disertaţie de master sau teză de doctorat.

Articolul 44.  

(1)                 Fiecărei discipline incluse în curricula îi corespunde o fişă curriculară.

(2)                 Curricula este aprobată de Senatul universităţii.

(3)                 Universităţile au obligaţia să ofere servicii de informare, consiliere şi orientare profesională a studenţilor.

Articolul 45.  

(1)                 Rezultatele procesului de învăţare sunt apreciate cu note întregi de la 10 la 1, nota minimă de promovare fiind 5 şi certificând dobândirea competenţelor minime aferente unei discipline.

(2)                 Lucrările de licenţă şi de master sunt evaluate cu note de la 10 la 1, nota minimă de promovare fiind 5.

(3)                 Organizarea studiilor de doctorat şi evaluarea tezelor de doctorat se realizează conform unei metodologii adoptate prin Hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Articolul 46.  

Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de evaluare a studenţilor sunt în responsabilitatea universităţilor care vor adopta metodologii specifice în acest sens.

Articolul 47.  

Regimul actelor de studii in România se aproba prin Hotărâre de Guvern.

Articolul 48.  

(1)                 Universităţile eliberează acte de studii specifice fiecărui ciclu de studii şi program de studii universitare absolvit.

(2)                 Rezultatele evaluărilor pe discipline de examen, de licenţă sau de master sunt consemnate în Suplimentul la diplomă. Universităţile sunt obligate să elibereze, gratuit, inclusiv într-o limbă de circulaţie internaţionala, fiecărui student, suplimentul la diplomă, redactat în conformitate cu regimul actelor de studii din România.

Articolul 49.  

Activitatea de evaluare desfăşurată în instituţiile de învăţământ superior va fi reglementată prin proceduri specifice care vor fi supuse normelor deontologiei universitare. Eventualele încălcări ale acestora vor face obiectul analizelor la nivelul comisiilor de etică ale instituţiilor de învăţământ superior.

Articolul 50.  

Recunoaşterea perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate se face în baza unei metodologii cadru elaborate  de MEdC şi  a unor metodologii specifice aprobate de fiecare instituţie de învăţământ superior pe baza normelor europene, ale sistemului european de transfer al creditelor de studii, ca sistem de transfer si de acumulare.

Articolul 51.  

În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe universităţi, actele de studii vor fi eliberate în concordanţă cu normele specifice, europene sau naţionale şi  cu prevederile acordurilor instituţionale.

Articolul 52.  

(1)                 Ministerul este responsabil de formatul şi structura diplomelor de studii şi a suplimentelor de diplomă conferite de universităţile acreditate din România.

(2)                 Un registru naţional unic, inclusiv în formă electronică, ţine evidenţa diplomelor universitare emise în România, pe baza documentaţiilor existente în universităţile acreditate.

 

Partea II           Conducerea învăţământului superior

(Capitol în divergenţă)

Capitolul 8. Conducerea universităţii

Articolul 53.  

Fiecare instituţie de învăţământ superior publică, de stat sau privată, acreditată, adoptă, în mod autonom şi în conformitate cu prevederile legale un statut al conducerii sale, care este parte componentă a Cartei universitare.

Articolul 54.  

(1)                 Conducerea universităţii este asigurată de organisme deliberative, organisme executive,  şi  organisme consultative.  

(2)                 Organismele deliberative sunt:  Senatul universităţii, Consiliul facultăţii şi alte organisme stabilite conform cartei universitare;

(3)                 Organismele executive sunt: Biroul executiv al universităţii, Biroul executiv al facultăţii şi Biroul executiv al catedrei sau departamentului.

(4)                 Organismul consultativ este Consiliul consultativ al universităţii.

(5)                 Universităţile pot constitui şi alte structuri organizatorice ale căror atribuţii sunt stabilite prin Carta Universitară.

(6)                 Organismele deliberative se aleg prin vot secret, nominal şi liber exprimat.

(7)                 Organismele executive se desemnează prin vot secret sau prin concurs în baza unei metodologii adoptate de Senatul universităţii.

(8)                 Componenţa organismelor consultative se desemnează în conformitate cu prevederile Cartei universitare.

(9)                 Biroul  executiv al universităţii este condus de Rector şi se compune din prorectori, cancelarul (secretarul ştiinţific) senatului universităţii, [reprezentantul sindicatului reprezentativ] şi reprezentantul studenţilor aleşi în senatul universităţii şi alţi membri potrivit Cartei Universităţii. La lucrări pot participa şi alte persoane în conformitate cu prevederile Cartei universitare.

(10)             Biroul executiv al facultăţii este condus de Decan şi se compune din prodecani, secretarul ştiinţific al Consiliului facultăţii şi reprezentantul studenţilor aleşi în Consiliul facultăţii. La lucrări pot participa şi alte persoane  în conformitate cu prevederile Cartei universitare.

(11)             Rectorul poat fi demis cu votul a 2/3 din numărul membrilor Senatului, la propunerea a minimum o treime din numărul membrilor Senatului.

Articolul 55.  

În exercitarea atribuţiilor lor, organismele de conducere ale universităţii se bazează pe o structură administrativă organizată conform cartei universitare şi prevederilor legale în vigoare.

Articolul 56.  

(1)                 În conformitate cu prevederile cartei universitare, Rectorul elaborează şi supune aprobării  Senatului, structura organizatorică a universităţii.

(2)                 În stabilirea structurilor organizaţionale componente ale universităţii  sunt avute în vedere criteriile de performanţă academică şi eficienţă economică. Structura organizatorică neperformantă sau ineficientă poate fi desfiinţată. Criteriile de performanţă academică deţin prioritate în evaluarea performanţelor unei structuri componente a instituţiei de învăţământ superior.

(3)                 Pot fi prorectori, decani, directori de departamente, şefi de catedră cadre didactice cu gradul de profesor sau conferenţiar universitar. cadrele didactice care au dovedit performanţe deosebite în plan profesional, ştiinţific şi managerial.

(4)                 Prorectorii sunt numiţi sau aleşi de către rector prin decizie iar atribuţiile acestora sunt stabilite în conform cu prevederile Cartei Universitare.

(5)                 Decanii, prodecanii, directorii departamentelor şi şefii de catedre sunt desemnaţi prin vot sau prin concurs organizat de către senatul universitar conform unei metodologii proprii şi sunt conform Cartei. Aceştia încheie cu rectorul contracte de performanţă, având în vedere planul strategic de dezvoltare a universităţii, prevederile statutului conducerii universităţii şi propunerile formulate de membrii structurilor academice respective.

Articolul 57.  

Universităţile au obligaţia să publice pe propria pagină de web. semestrial un buletin oficial şi să faciliteze accesul membrilor comunităţii universitare şi ale publicului la acesta, inclusiv pe propria pagină de web. Buletinul oficial al universităţii trebuie să conţină:

a)         carta, planul strategic de dezvoltare, planul de organizare şi personalul repartizat pe structurile de organizare;

b)        acordul de performanţă, raportul de performanţă şi raportul privind gestiunea financiară a universităţii;

c)         decizii, regulamente şi alte acte emise de organismele de conducere;

d)        programele de studii şi documentele universitare asociate;

e)         titlurile, diplomele şi certificatele universitare conferite în universitate;

f)          posturile scoase la concurs;

g)         convocări de şedinţe şi rezultatele deliberărilor;

h)         componenţa organismelor de conducere şi schimbările intervenite;

i)          orice alte informaţii de interes pentru comunitatea universitară şi pentru public.

Articolul 58.  

(1)                 Senatul este organ deliberativ al instituţiei de învăţământ superior care iniţiază, analizează şi adoptă politici şi strategii privind conducerea academică şi asigurarea calităţii predării, învăţării şi cercetării din instituţia de învăţământ superior.

(2)                 Atribuţiile Senatului sunt următoarele:

a)         garantează libertatea academică şi autonomia universitară.

b)        stabileşte politica educaţională a universităţii, aprobă proiectele şi programele de implementare a acesteia şi controlează aplicarea acestora;

c)         aprobă, aplică şi, atunci când este cazul, modifică prevederile Cartei universităţii.

d)        aprobă strategia, planurile operaţionale anuale de dezvoltare, precum şi structura organizatorică a universităţii propuse de rector;

e)         aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea şi funcţionarea universităţii care devin anexă la Carta universităţii;

f)          aprobă componenţa şi atribuţiile consiliului consultativ al universităţii.

g)         validează alegerile sau rezultatele concursurilor pentru organismele executive de conducere ale universităţii.

h)         aprobă programele de studii şi curricula acestora;

i)           aprobă rezultatele concursurilor de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare;

j)          aprobă anual proiectul de buget al universităţii şi execuţia acestuia.

k)        conferă titlul de „doctor honoris causa”;

l)           desemnează persoana care va negocia şi semna cu rectorul contractul de performanţă.

m)       aprobă numărul de studenţi care pot fi şcolarizaţi şi repartizarea acestora pe cicluri şi programe de studii.

n)         numeşte comisii de analiză a aspectelor referitoare la funcţionarea universităţii;

o)        aprobă sistemul propriu universităţii de asigurare a calităţii educaţiei şi stabileşte măsurile prin care toţi membrii comunităţii universitare menţin standardele de calitate prevăzute în legislaţia în vigoare;

p)        decide aplicarea sancţiunilor, cu respectarea prevederilor legale.

q)        Exercită şi alte atribuţii stabilite prin carta universităţii.

 

(3)                 Numărul membrilor Senatului este stabilit în conformitate cu prevederile Cartei Universitare.

(4)                 Senatul include reprezentanţii cadrelor didactice, cercetătorilor şi studenţilor. Proporţia de reprezentare a membrilor comunităţii universitare va fi  precizată în Carta universităţii, fiind obligatorie reprezentarea echilibrată pe domenii de studii şi grade didactice, iar numărul studenţilor să  fie de minimum 25 la sută din numărul total al membrilor senatului.

(5)                 Senatul se alege pentru o perioadă de 4 ani şi este reprezentat de un cancelar, ales dintre membrii săi.

(6)                 Senatul este convocat şi prezidat de către Rector sau la solicitarea a cel puţin 1/3 din numărul membrilor săi.

(7)                 Senatul dispune de un secretariat tehnic şi de mijloacele materiale şi financiare necesare funcţionării sale.

 

Articolul 59.  

(1)                 Consiliul consultativ al universităţii se desemnează de Senatul universităţii, dintre personalităţi reprezentative din mediul cultural şi ştiinţific, reprezentanţi ai mediului instituţional şi de afaceri, reprezentanţi ai absolvenţilor şi alţi reprezentanţi.

(2)                 Printre atribuţiile sale trebuie să se regăsească: atragerea de resurse, dezvoltarea antreprenoriatului universitar, facilitarea relaţiilor universităţii cu mediu social şi economic, elaborarea de studii privind inserţia absolvenţilor pe piaţa muncii, alte atribuţii stabilite de Senat.

Articolul 60.  

(1)                 Rectorul asigură conducerea executivă a universităţii.

(2)                 Mandatul rectorului este de 4 ani. O persoană poate îndeplini funcţia de rector în aceeaşi universitate pentru încă un mandat succesiv.

(3)                 Atribuţiile rectorului sunt următoarele:        

a)         este reprezentantul legal al universităţii în relaţiile cu terţii;

b)        este ordonatorul de credite al universităţii;

c)         negociază şi semnează contractul de performanţă cu persoana desemnată de Senatul universităţii;

d)        asigură conducerea operativă a universităţii;

e)         negociază şi semnează contractele de angajare şi performanţă ale prorectorilor, decanilor şi directorilor de departamente;

f)          gestionează procesul de selectare a resurselor umane din universitate;

g)         este responsabil de managementul asigurării calităţii în instituţie prin ducerea la îndeplinire a clauzelor contractului de performanţă;

h)         poate delega altor persoane cu atribuţii executive o parte din competenţele sale pentru  negocieri contractuale în numele universităţii;

i)           îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de către Senat;

(4)                 Senatul organizează procesul de desemnare a rectorului. Pot candida pentru funcţia de rector profesori universitari din ţară sau străinătate, care au dovedit experienţă managerială, performanţe profesionale şi ştiinţifice şi  integritate morală.

(5)               Rectorul confirmat de către senatul universităţii negociază şi încheie cu reprezentantul desemnat de către Senat, contractul de performanţă şi, după caz,  contractul individual de muncă.

(6)                 Funcţiile de rector, decan, prorector şi secretar ştiinţific pot fi degrevate de atribuţiile didactice şi în urma negocierii cu angajatorul fiind remuneraţi cu minimum dublul salariului de bază funcţiei didactice de profesor universitar. 

Articolul 61.  

(1)                 Rectorul stabileşte numărul şi atribuţiile prorectorilor după consultarea senatului.  Propunerile de prorectori sunt formulate de rector şi sunt validate de senat.

(2)                 După validare, prorectorii devin membri ai Biroului executiv al universităţii.

(3)                 Mandatul prorectorului este de 4 ani. O persoană poate îndeplini funcţia de prorector în aceeaşi universitate pentru încă un mandat succesiv.

(4)                 Prorectorii au ca atribuţiile prevăzute în Carta Universitară.

a)         contribuie la aplicarea prevederilor contractului de performanţă şi îl reprezintă pe rector în baza mandatului primit de la acesta;

b)        organizează şi îşi asumă responsabilitatea pentru acţiunile derivate din strategia şi programele specifice universităţii;

c)         îndeplineşte atribuţiile stabilite prin carta universităţii şi prin mandatul acordat de rector.

(5)                 în cazuri justificate, rectorul propune senatului revocarea prorectorului.

Articolul 62.  

Pentru gestionarea administraţiei universitare, rectorul numeşte un director general administrativ care a fost selectat prin concurs public. Directorul general administrativ are atribuţiile stabilite de rector şi prevăzute într-un contract de management.

Capitolul 9. Organismele naţionale ale învăţământului superior

Articolul 63.  

(1)                 Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului constituie registre de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la nivel naţional, pentru elaborarea si aplicarea de politici de dezvoltare a învăţământului superior de calitate.

(2)                  Organismele consultative ale ministerului sunt: Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior, Consiliul naţional pentru calificări universitare, Agenţia de Credite pentru Studenţi

(3)                 organismele consultative menţionate la alin (2) funcţionează în baza unor regulamente proprii aprobate prin ordin al ministrului şi dispun de bugete proprii de venituri şi cheltuieli constituite conform legii.

(4)                 organismele consultative prezintă anual ministrului educaţiei şi cercetării rapoarte privind activităţile desfăşurate şi gestionarea eficientă a bugetelor proprii.

(5)                 În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului consultă, după caz, autorităţi şi asociaţii profesionale şi ştiinţifice naţionale sau internaţionale reprezentative, federaţii sindicale la nivel de ramură, şi federaţii studenţeşti legal constituite la nivel naţional.

(6)                 Se introduce un paragraf nou despre CNR si atribuţiile sale!!

Articolul 64.  

Patrimoniul universităţilor este totalitatea drepturilor şi obligaţiilor de natură economică, al cărui obiect se constituie din bunurile mobile şi imobile, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cele redobândite sau dobândite ulterior.

Articolul 65.  

Patrimoniul universităţilor este de drept proprietatea acestora, şi poate fi, constituit şi folosit [şi înstrăinat (se scoate înstrăinat)] in conformitate cu legislatia in vigoare.

Deciziile privind patrimoniul se iau cu aprobarea a minimum 2/3 din senatul institutiei de invatamaant superior.

Articolul 66.  

Bunurile obţinute din resursele financiare proprii ale universităţilor sunt de drept proprietate lor privată.

Articolul 67.  

Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând universităţilor se face, după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de publicitate funciară cu scutire de la plata taxelor prevăzute de lege.

 

Partea III        Finanţarea învăţământului superior

Articolul 68.  

(1)                 Finanţarea universităţilor se face din venituri proprii, constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2)                 Universitatea îşi constituie venituri proprii din fonduri publice şi din alte fonduri.

Articolul 69.  

(1)                 Fondurile publice pentru finanţarea învăţământului superior sunt:

a)         Fondul pentru finanţarea granturilor de studiu, (!)

b)        Fondul de garantare a creditelor obţinute de studenţi de la bănci pentru finanţarea programelor de studii,

c)         Fondul pentru promovarea cercetării, dezvoltării, inovării şi a creaţiei artistice în universităţi,

d)        Fondul pentru stimularea performanţelor profesionale şi ştiinţifice ale studenţilor,

e)         Fondul pentru promovarea egalităţii de şanse,

f)          Fondul pentru asistenţa socială a studenţilor,

g)         Fondul pentru finanţarea cheltuielilor de capital,

h)         Fondul pentru susţinerea mobilităţii naţionale şi internaţionale a studenţilor şi a cadrelor didactice.

i)           (Federaţia Alma Mater a propus un fond pentru susţinerea activităţilor sindicale la nivel naţional şi internaţional. )

j)          Alte fonduri.

(2)                 Fondurile universităţii, altele decât cele publice, se constituie şi se utilizează în conformitate cu principiile autonomiei universitare.

Articolul 70.  

(1)                 „Fondul pentru finanţarea grantului de studiu se constitue pentru realizarea OBIECTIVELOR CORESPUNZATOARE POLITICIII STATULUI IN DOMENIUL INV.SUP.”  (Damian)

(2)                 Grantul de studiu este o sumă de bani alocată universităţii per student din fonduri publice pentru întreaga durată a ciclului de studii, pentru acoperirea costului unui program de studiu .

(3)                  Metodologia de alocare este propusă de CNFIS şi aprobată prin ordin al ministrului.

(4)                 Senatul universităţii aprobă costul fiecărui program de studiu, calculat în baza metodologiei propuse de CNFIS şi aprobată de MECT. Aceste costuri sunt făcute publice şi înaintate ministerului împreună cu nota de fundamentare. Alocarea se face în funcţie de indicatori specifici, inclusiv cei referitori la calitate.

(5)                 Metodologia de fundamentare a costurilor programelor de studii este elaborată de CNFIS şi aprobată prin ordin al ministrului.

(6)                 Pe baza propunerii ministerului, Guvernul aprobă anual numărul de granturi de studiu finanţate pe domenii fundamentale şi pe cicluri de studii universitare, în funcţie de cerinţele dezvoltării economice şi sociale a României, de dinamica dezvoltării cunoaşterii şi de cerinţele dezvoltării regionale.

(7)                 Ministerul repartizeaza granturile de studiu pe universităţi, în funcţie de calitatea programelor pe cicluri de studii şi  de capacitatea instituţională a fiecărei universităţi. /Ministerul repartizeaza granturile de studii în baza unei competiţii naţionale ?!

(8)                 Senatul universităţii repartizează granturile de studiu pe programe şi cicluri de studii, în funcţie de propria strategie.

(9)                 Grantul de studii se acordă pentru un ciclu de studii. Grantul  de studii poate fi acordat, integral sau parţial, pe baza unei metodologii adoptate de Senatul universitar.???!

(10)             Fondurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevăzut în contractul instituţional, precum şi fondurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi veniturile extrabugetare rămân la dispoziţia universităţii şi se cuprind în

Articolul 71.  

(1)                 Universităţile pot şcolariza studenţi care îşi finanţează programul de studii din alte surse decât granturile de studii, cu respectarea cerinţelor privind asigurarea calităţii.

(2)                 Numărul studenţilor admişi într-un program de studii într-o universitate este stabilit de Senatul universităţii, care îşi asumă responsabilitatea publică pentru  calitatea predării, învăţării, cercetării şi serviciilor oferite studenţilor.

Articolul 72.  

(1) Fondul de garantare a creditelor obţinute de studenţi de la bănci pentru finanţarea programelor de studii este fondul prin care statul garantează împrumuturile pe care le obţin studenţii in condiţiile legii pentru finanţarea costurilor programelor de studiu.

(2) Pentru gestionarea acestui fond se înfiinţează Agenţia de credite pentru studenţi.

Articolul 73. (69/1/c)

(1)                   Fondul pentru promovarea cercetării, dezvoltării şi inovării în universităţi este constituit din totalitatea fondurilor publice alocate universităţilor pentru cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie.

(2)                 Ministerul adoptă metodologii de finanţare a cercetării, dezvoltării şi inovării în universităţi, elaborate de CNCSIS, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică.

Articolul 74.  

(1)                 Fondul pentru stimularea performanţelor studenţilor se constituie pentru a susţine financiar performanţa profesională şi ştiinţifică a studenţilor si se distribuie anual tuturor universităţilor care au beneficiat de granturi de studiu, proporţional cu numărul studenţilor si cu calitatea programelor de studii .

(2)                 Senatele universităţilor elaborează metodologii proprii în baza cărora acordă aceste fonduri studenţilor sub formă de bursă.

Articolul 75.  

Fondul pentru promovarea egalităţii de şanse este destinat universităţilor pentru asigurarea egalităţii accesului la programe  de studii universitare  pentru minorităţile etnice şi culturale şi se distribuie anual în baza unei metodologii elaborate de CNFIS şi aprobate prin ordin al ministrului.

 

Articolul 76.  

(1)                 Fondul pentru asistenţa socială are ca destinaţie susţinerea  financiară a studenţilor care provin din familii cu venituri reduse şi se distribuie anual pe universităţi, în baza unei metodologii elaborate de CNFIS şi aprobate prin ordin al ministrului.

(2)                 Senatele universităţilor stabilesc, prin metodologii proprii, modul de acordare a acestor fonduri.

Articolul 77.  

Fondul pentru finanţarea cheltuielilor de capital este destinat investiţiilor, dotărilor, reabilitărilor,  reparaţiilor capitale şi altor cheltuieli de capital se distribuie anual pe universităţi, în baza unei metodologii elaborate de CNFIS şi aprobate prin ordin al ministrului.

Articolul 78.  

(1)                 Fondul pentru susţinerea mobilităţii naţionale şi internaţionale a studenţilor şi cadrelor didactice şi de cercetare se constituie pentru:

a)         acordarea de granturi de studii pentru studenţii provenind din ţări  partenere la acorduri internaţionale în domeniul educaţiei si ştiinţei;

b)        acordarea unor alocaţii pentru studenţii români participanţi la programe de studii  la universităţi partenere;

c)         acordarea unor alocaţii pentru cadrele didactice şi de cercetare care participă la  programe de educaţie  sau de cercetare ştiinţifică, naţionale sau internaţionale.

(2)                 În baza metodologiei cadru, senatele universităţilor elaborează propria metodologie .

Articolul 78bis. (respins de ministru!)

Fondul pentru susţinerea activităţilor sindicale la nivel naţional şi internaţional.

 

Articolul 79.  

(1)                 Transferul tuturor fondurilor din bugetul ministerului spre universităţi se face în baza unui contract instituţional negociat de către ministru şi rector.

(2)                 Ministerul şi universităţile vor face publice aceste contracte instituţionale.

(3)                 Respectarea clauzelor prevăzute în contractele instituţionale face obiectul unui proces de auditare periodică.

(4)                 Dacă o universitate nu mai îndeplineşte standardele de asigurare a calităţii, ministerului încetează finanţarea parţială sau totală a acesteia.

 

Partea IV        Managementul financiar şi contabil al universităţii

Articolul 80.  

(1)                 Universitatea este autonomă în gestiunea financiară şi contabilă.

(2)                 Unitatea fundamentală de management financiar şi contabil pentru activităţile de predare-învăţare este programul de studiu, iar pentru activităţile de cercetare este programul de cercetare.

(3)                 Rectorul ia măsurile necesare pentru a asigura un management financiar al universităţii, în concordanţă cu prevederile legale in vigoare, cu principiile de eficienţă şi transparenţă şi cu cerinţele asigurării calităţii procesului de educaţie şi cercetare ştiinţifică.

Articolul 81.  

(1)                 Orice universitate dispune de un sistem de control al veniturilor şi cheltuielilor şi de un sistem specific de raportare financiar-contabilă, care funcţionează sub conducerea şi responsabilitatea rectorului.

(2)                  Rectorul prezintă anual un raport de performanţă, un raport financiar si un raport de audit intern, senatului universităţii.

(3)                 Senatului universităţii analizează şi aprobă documentele prezentate la aliniatul (2).

(4)                 Universităţile sunt obligate să furnizeze ministerului orice informaţie solicitată de acesta privind managementul financiar - contabil al instituţiei.

Articolul 82.  

Pentru a asigura mobilitatea inter-universitară a cadrelor didactice şi de cercetare, granturile de cercetare se pot transfera de la o universitate la alta la propunerea directorilor de grant, cu acordul finanţatorului.

Articolul 83. Dispoziţii tranzitorii şi finale

( NOTĂ: această parte va fi elaborată de către un grup de experţi în tehnică legislativă după finalizarea întregului pachet legislativ)

(1)                 Este interzisă desfăşurarea de  activităţi de educaţie cu încălcarea prevederilor prezentei legi. Desfăşurarea  unor astfel de activităţi, se consideră că este de natură a  aduce atingere sistemului naţional de învăţământ şi se sancţionează de către autorităţile competente, atrăgând după caz, inclusiv răspunderea penală.

(2)                 Prevederile prezentei legi se aplică  învăţământului superior public şi privat, acreditat şi autorizat provizoriu, care funcţionează în condiţiile legii, începând cu anul universitar ………….

(3)                 Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă………. prevederile …………………………………………